Concert aniversar – Carmina Burana

Primăria Municipiului Bistriţa, Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc”, Societatea de Concerte şi Ministerul Culturii vă invită la concertul aniversar care celebrează 25 de ani de activitate neîntreruptă a Noii Orchestre Transilvane:

NOUA ORCHESTRĂ TRANSILVANĂ 25

În program:

CARMINA BURANA
de Carl Orff

Noua Orchestră Transilvană

Dirijor: Romeo Rîmbu
Corul Filarmonicii Transilvania Cluj
Dirijor cor: Cornel Groza

Soliști: Daria Guți – soprană, Stefan von Korch – tenor, Adrian Marcan – bariton

În deschidere:

Turneul naţional,,Zâmbetul Muzicii” cu soprana Teodora Gheorghiu, bas-baritonul Sorin Coliban și pianista Diana Ionescu

Bilete online

https://www.iabilet.ro/bilete-bistrita-noua-orchestra…

***Proiect finanţat de Ministerul Culturii***

În 2024 se împlinesc 25 de ani de la înfiinţarea (1999) în cadrul Fundaţiei Societatea de Concerte a orchestrei de proiecte, Noua Orchestră Transilvană, coordonată de dirijorul Romeo Rîmbu. Înfiinţarea orchestrei a fost necesară tocmai pentru a suplini lipsa Filarmonicii şi a altor instituţii profesioniste de spectacol în oraşul Bistriţa, orchestra funcţionând timp de 25 de ani neîntrerupt sub această marcă. Noua Orchestră Transilvană e formată din peste 50 de muzicieni care concertează în diferite formule, extinse sau restrânse, camerale. De-a lungul timpului a promovat şi înglobat talentele interpretative (instrument sau voce) ale zonei dar a avut şi colaborări constante cu instrumentişti ai filarmonicilor din Cluj sau Oradea. Pe lângă concerte la Bistriţa, orchestra a realizat şi turnee internaţionale de succes în Japonia (18 spectacole), Elveţia, Republica Moldova, Polonia.

Orchestra s-a impus ca model de profesionalism în domeniul muzicii şi are colaborări constante cu Centrul Cultural Municipal George Coşbuc, instituţia culturală reprezentativă a oraşului, şi concertează pentru publicul bistriţean, cu mult succes, în diferite spaţii prestigioase ale oraşului (Palatul Culturii, Pietonalul Centrului Istoric, Biserica Evanghelică, Sinagoga). Participă de asemenea la cele mai importante evenimente colective ale Bistriţei. Deja s-au impus ca evenimente prestigioase şi mult iubite de public, Concertul de Anul Nou (care la cererea publicului presupune două reprezentaţii succesive) şi concertul anual extraordinar, vocal- simfonic, în aer liber în Centrul Vechi, Bistriţa Lirica. Toate locaţiile acestea devin neîncăpătoare când Noua Orchestră Transilvană împreună cu invitaţii ei cu prestigiu internaţional (Ana Hartig – soprană, Ştefan Pop – tenor, Ovidiu Purcel – tenor, Alexandra Leşiu – mezzosoprană, Beniamin Pop-bas-bariton, Daniela Pacurar- soprană, Alin Anca- bass-bariton etc.) concertează.

Concertul aniversar celebrează activitatea neîntreruptă a Noii Orchestre Transilvane dar şi 25 de ani în care publicul meloman bistriţean s-a ataşat iremediabil de acest proiect muzical de amploare. Avem în vedere, deci, nevoia de a marca acest sfert de veac de activitate dar şi de a răspunde pe măsură comunităţii bistriţene care şi-a arătat în aceşti ani susţinerea entuziastă.

Interpretarea faimoasei cantate CARMINA BURANA e darul nostru către public!

Carmina Burana – în traducere Cântece Burane, Burana fiind vechea denumire a regiunii Bavaria din Germania – , creaţie care i-a adus lui Orff celebritatea absolută, este o cantată scenică profană, unică în felul ei. Sursa de inspiraţie o constituie cântece şi poezii în latina veche, germana Evului Mediu şi în franceza aceleiaşi perioade, dintr-un manuscris din secolul XIII, păstrate în mănăstiri benedictine, editate de către J. A. Schmeller.

Odată găsită o sonoritate, o linie melodică, un ritm, sunt repetate mereu în forma iniţială. Efectul este straniu, neaşteptat și în același timp spectaculos. Compozitorul afirma după parcurgerea textelor, referitor la muzica pe care a compus-o: “Am scris muzica foarte repede (…). În puţine săptămâni, lucrarea era gata gândită (…). Muzica îmi era atât de cunoscută, pulsa în mine atât de viu, încât pentru a o cânta nu aveam nevoie de note scrise. Când mi s-a cerut partitura, a trebuit să recunosc realitatea că ea nu exista decât în câteva părţi schiţate pe hârtie”.